CENTRUL DE INFORMARE TURISTICĂ "GHEORGHE IACOMI" PIATRA NEAMŢ
Prima pagină
Site search Web search

(Tastaţi cuvintele cu diacritice)
powered by FreeFind
 
Gheorghe Iacomi - Medic chirurg, publicist şi un mare iubitor al muntelui (1914-1991)
Gheorghe Iacomi
Obiective turistice
Lăcaşe de cult
Monumente istorice
Muzee şi case memoriale
Parcuri naţionale, rezervaţii naturale
Unităţi de cazare
Staţiuni
Bălţăteşti
Durău
Neguleşti
Oglinzi
Agrement
Turism ecvestru
Pescuit sportiv
Ski
Vânătoare
Diverse
Restaurante, baruri
Agenţii de turism
Transporturi
Programul evenimentelor culturale
Etnografie
Hărţi
Alte informaţii
Centre de informare
turistică din Romania

Oraşe
Piatra Neamţ
Roman
Târgu Neamţ
Bicaz
Roznov
Gastronomie moldovenească
Shopping
Săli de conferinţă
S-a născut la 19 aprilie 1914 la Piatra Neamţ, într-o familie venită din Bacău, dar cu origini italiene, predestinată să dea societăţii oameni de valoare: Constantin Iacomi – inginer forestier, Dimitrie Iacomi – chimist, fizician, Ana (Iacomi) Gaftoescu - stomatolog. După ce urmează cursurile Şcolii primare nr.1 şi ale Liceului "Petru Rareş", absolvă Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1939 cu "magna cum laude", iar ulterior obţine doctoratul în ştiinţe medicale. La începutul prodigioasei şi îndelungatei (56 de ani) sale cariere a lucrat ca medic intern la Bucureşti şi medic chirurg pe front (mergând cu prima linie până la Cotul Donului). Stabilit la Piatra-Neamţ, parcurge toate treptele ierarhiei medicale prin concurs, până la aceea de medic primar, din anul 1948. I se încredinţează funcţiile de şef de secţie al Serviciului de chirurgie şi de director al Spitalului Judeţean, unde a întemeiat şi dezvoltat o adevărată şcoală de chirurgie. Pentru doi ani a fost transferat la Hunedoara ca medic primar chirurg şi director fondator al spitalului din localitate.
A executat un număr foarte mare (zeci de mii) de intervenţii chirurgicale, de la cele minore, până la cele pe organe vitale, în condiţiile grele ale anilor `50 - `80, adaptându-se rezolvând numeroase politraumatisme cauzate accidentelor de muncă. Opera oriunde era nevoie – în tot judeţul şi mai sus, pe valea Bistriţei. În condiţii de pionierat, a reuşit să creeze în spitalul judeţean o veritabilă ambianţă de clinică universitară.
A fost autor a peste 600 de comunicări în cadrul congreselor şi conferinţelor de chirurgie, din care, 66 publicate în reviste de specialitate (Chirurgia, Clujul medical, Timişoara medicală, Moldova medicală.
A fondat filiala Neamţ a Societăţii de Ştiinţe medicale ( din 1948) şi a fost iniţiatorul Consfătuirii chirurgilor din Moldova (din 1971)
A obţinut brevet de invenţie (colectiv) pentru pat de terapie intensivă (1966).
Decoraţii şi merite primite:
Medalia muncii cl. III – 1954
Medalia Tudor Vladimirescu – 1969
Medalia 25 de ani de la proclamarea Republicii – 1972
Ordinul Meritul Sanitar 1973
Medalia Muncii cl. III – 1975.
Drept recunoaştere a activităţii ştiinţifice şi întemeietor al şcolii moderne medico-chirurgicale în Neamţ, în 1981 i s-a conferit "Bisturiul de aur", iar în 1997, titlul de cetăţean de onoare al oraşului Piatra-Neamţ (post-mortem). De asemenea, una din străzile din Piatra-Neamţ îi poartă numele.
Dovedind o largă cuprindere a domeniului, a abordat vârfurile specialităţilor chirurgicale ca dificultate şi tehnicitate. Si datorita faptului ca era un foarte bun diagnostician si anatomist, i-a fost recunoscută precizia şi rapiditatea în executarea gestului operator (Prof. Lazăr) şi, în consecinţă, a fost inclus în paleta de medici chirurgi de excepţie din ţară (Prof. Sedlacek). A avut o îndemânare deosebită, talentul unei mâini de aur, iar tot ce realiza era gândit şi trecut prin suflet.
Personalitate puternică, dr. Gh. Iacomi s-a impus prin simplitate şi naturaleţe, reuşind să electrizeze şi să-i atragă pe cei din jur, pe care-i respecta şi aprecia. În unul din certificatele de numire pe post este menţionată această calitate: „… pregătirea profesională este dublată de o aleasă sensibilitate sufletească, ştie să câştige încrederea bolnavilor…”. Simpla lui prezenţă „împrăştia” vrajă, era fascinaţia ce însănătoşea pacientul.
Avea un dicton: „să tratezi boala traumatizând cât mai puţin bolnavul şi, în primul rând să-i iei durerea”. S-a identificat cu bolnavii pe care i-a iubit, îngrijindu-i postoperator cu atenţie, delicateţe şi competenţă.
Adept al ideilor noi, a avut aplecare spre cercetare, cu convingerea că aceasta nu se poate realiza decât pe baza unei minuţioase documentări. Volumul mare al bibliografiei care a stat la baza scrierilor sale dovedeşte cuprinderea largă şi varietatea preocupărilor. Citea mult, cu preponderenţă la masă, cu creionul în mână, aşa încât multe din volumele parcurse au sublinieri şi adnotări. A lăsat numeroase însemnări cu gânduri aşternute pe hârtie, cele mai multe din timpul plimbărilor prin munţi.
A iubit mult muntele, reuşind să urce aproape toţi munţii României (adesea însoţit de fiul său, Ionuţ - acum inginer de sistem – de care a fost foarte apropiat), dar pasiunea pentru Ceahlău nu a fost egalată decât, poate, de cea pentru Făgăraş şi Piatra Craiului (s-a luptat mult să adapteze în Ceahlău rododendronul - bujorul de munte - din Piatra Craiului şi, în parte, reuşise).
Dragostea de natură i-a insuflat-o bunica lui, o femeie inteligentă, ce făcea tratamente naturiste şi cu care mergea deseori în excursii. Muntele a fost pentru el locul unde se relaxa, dar se şi încărca energetic tragându-şi seva pentru a rezista stresului din activitatea medicală.
A privit Muntele Ceahlău ca un templu, sălaş al atâtor eroi legendari – fantome încremenite în dantelării de piatră identificând numele şi poveştile acestor megaliţi. Dr. Gh. Iacomi vibra cu toată fiinţa la întâmplări şi personaje de mult apuse, îmbrăcate în haina misterioasă a fantasticului, dar care aduceau acel sâmbure de adevăr şi aspiraţia omului spre frumuseţe şi bunătate. A fost clădit cu suflet de artist, prin marea sensibilitate arătată pentru toate artele, pentru tot ce e frumos, dar natural, neschimonosit. Asculta cu plăcere muzică, preferând opera şi opereta, dar mai presus de orice, iubea muzica muntelui, melodia născută din vuietul apei, oftatul brazilor biciuiţi de pala vântului, ciripitul păsărelelor, boncănitul cerbilor. A făcut foarte multe fotografii atât pentru piese anatomice, cât şi aspecte din natură , pe care le privea îndelung şi repetat. A fost răsplătit cu un premiu pe ţară pentru fotografie în 1970.
A promovat şi susţinut activităţi privind cunoaşterea şi protejarea mediului înconjurător ca mijloc de educare şi întreţinere a sănătăţii, punând bazele turismului montan şi a salvamontului organizat în judeţul Neamţ. A fost membru al Clubului Alpin Român din 1939, preşedinte al Asociaţiei de Turism „Prietenii Ceahlăului” şi preşedinte de onoare al Clubului Alpin „Petrodava” din Piatra-Neamţ. A participat la iniţierea concursurilor de orientare turistică în ţară „Ştafeta munţilor” (prima ediţie în 1974).
A îmbogăţit literatura de turism şi ocrotire a naturii colaborând cu articole în periodice ca: „România Pitorească”, „Muntele”, iar în ziarele locale cu rubrici ca: Atlas turistic, Ocrotiţi natura, Drumeţind în Ceahlău cu Dr. Iacomi.
Activitatea de cercetare privind zona Ceahău – Hangu s-a concretizat prin lucrările:
Ghidul Ceahlăului (coautor), ed.I,1961, ed.a II-a, 1969;
Harta turistică a Ceahlăului, 1983;
Ceahlăul în spiritualitatea românească, 1996 (împreună cu Sanda Nicolau), Cluj, Ed. Mesagerul, 1995;
Din trecutul vieţii monahale şi creştineşti în zona Ceahlău, Iaşi, Ed. Trinitas, 1998.
Ceahlăul – ghid turistic, Iaşi, Ed. Trinitas, ed. I, 19?, ed.a II-a, 2006
În toată activitatea lui neobosită, a fost susţinut permanent de soţia sa, dna. Georgeta Iacomi, inginer chimist, originară din Iaşi, dintr-o familie de intelectuali şi al cărei bunic fusese învăţător şi parlamentar (1918-1919).
Bărbat atrăgător, cu o constituţie atletică, cu o vitalitate arzătoare, trăiri intense şi emoţii puternice, dar, în acelaşi timp, modest, bun, muncitor şi înţelegător, dr. Gh. Iacomi avea o fire veselă, optimistă, savura umorul de calitate, fiind, în felul lui, un hâtru şi placându-i vorba neaoşă moldovenească, mucalită, înviora mereu atmosfera cu un zâmbet şi o glumă.
S-a stins din viaţă pe 18 octombrie 1991 la Piatra Neamţ, dar a lăsat o puternică amprentă în urma lui, prin marea iubire pentru noi toţi!
Prin calităţile morale şi profesionalism, dr. Gh. Iacomi, îndrăgostit de medicină şi de natură, şi-a făcut datoria faţă de om şi faţă de munte şi niciodată nu i-a tremurat mâna pe bisturiu sau piolet.

Gheorghe Iacomi

Gheorghe Iacomi